Mulţi dintre noi avem un credit, mai mare sau mai mic, dar avem……………..De ce ne-am luat credite? Cei mai mulţi pentru a ne cumpăra o casă, maşină, mobilă,etc. Cum de am avut acest curaj? Pentru că aşa erau vremurile, aşa era politica economică şi aceea era tendinţa unei pieţe care se dorea europeană. Erau bani pentru credite, oamenii aveau salarii iar trendul de după ’90 a fost numai de creştere a salariilor.Să vă spun drept m-am simţit jignită de unii politicieni care au afirmat că oamenii ar fi trebuit să se gândească atunci cînd au luat credite că poate va veni şi o zi în care vor rămîne fără servici şi la ce vor face în această situaţie. M-am simţit jignită mai ales în numele tuturor celor de vârstă medie care am luat un credit mai ales pentru locuinţă şi cărora ni se reproşa oarecum inconştienţa sau riscul asumat al creditării. Şi nu am putut să le dau o replică acestor iluştrii care ne conduc, pentru că atunci le-aş fi adus la cunoştiinţă că fiecare individ care şi-a luat un credit şi-a calculat cu mare atenţie veniturile ţinând cont de o creştere medie anuală a salariului în economie de 10% şi devalorizarea într-un procent necunoscut al leului. Le-aş fi spus că dacă euro era 3 lei la contractarea creditului, la scurt timp după, datorită politicii monetare grandioase ai celor care ne conduc ţara moneda naţională a ajuns la un curs de peste 4 lei pe care cei mulţi şi tăcuţi au trebuit să îi suporte din venitul lor. Şi statul ce a făcut pentru asta? Nimic. Nu a acordat nici un sprijin pentru diferenţa nefavorabilă de curs valutar celor mulţi şi tăcuţi care s-au îndatorat în fiecare zi tot mai mult la bănci. Băncile au realizat profituri iar statul a pus în spinarea populaţiei plata diferenţei nefavorabile de curs valutar. Iar acum în 2010 mai vine cu încă o lovitură. Tăierea salariilor cu 25%.Şi vinovaţi pentru credite sînt cei care au luat creditul, aceştia trebuie să fie sacrificaţi.Am auzit voci care au propus, în acest context, scăderea cu 25% şi a ratelor la bancă, dar nimeni nu a luat în serios această propunere deoarece nu se consideră a fi posibilă legal. Şi totuşi guvernul ar trebui să o ia în considerare. Fie printr-o reglementare care să permită tututror plata ratelor la valoare cursului leu/euro din data semnării contractului de credit, fie prin obligarea băncilor să îşi reducă dobânzile+ comisionul de administrare lunar cu 25%, sau fie prin devalorizarea puternică a monedei euro prin întărirea monedei naţionale. Tot mai multe ţări din zona euro îmbrăţişează politica monetară de devalorizare a monedei euro pentru aşi putea achita datoriile. De ce nu ar putea face şi România la fel? De ce să fim o ţară atât de îndatorată cu un popor atît de umilit?De ce să nu participe şi băncile la criza economică de altfel de ele create? Vă puteţi imagina la un curs euro de 2 lei cîte credite s-ar plăti? Căte datorii s-ar achita? Câţi oameni fericiţi ar fi? De ce să nu ducă statul român o politică pentru fericirea şi bunăstarea românilor?
